Deşi s-a născut într-o mahala a Bucureştiului, a studiat la liceul Sf. Sava, fiind ulterior chiar primar al Capitalei, Barbu Ștefănescu Delavrancea a avut o relaţie specială cu un anume salcâm din satul Goeşti, comuna Lungani, judeţul Iaşi, care l-ar fi inspirat să scrie drama istorică Apus de soare.
Asta susţin câţiva primari ieşeni cu spirit antreprenorial, care au obţinut fonduri de aproape 200.000 de euro pentru a include în circuitul turistic un salcâm local pe jumătate uscat, aflat în curtea unei stâne, la care momentan nu se prea poate ajunge.
Singura problemă sunt cifrele istorice. “Apus de soare” a apărut în 1909. Delavrancea a copilărit şi a studiat în Bucureşti, între 1899 şi 1901 fiind chiar primar, apoi Ministru al Lucrărilor Publice in guvernul condus de Petre P Carp (1910-1912). Câţiva ani i-a petrecut la Paris. Dacă scriitorul nu fugea de la primărie, minister ori din Franţa direct sub salcâmul din Goeşti, povestea e cusută cu sfoară albă fosforescentă.
Şi totuşi e o poveste care vinde. O legendă care poate pune ceva bani în mişcare. E păcat să laşi adevărul să-ţi strice o finanţare, iar din acest punct de vedere edilii ieşeni sunt un exemplu pozitiv.
Bucureştiul ce vinde? Tot Casa Poporului şi cel mai lung cârnat din lume, marca Sorin Oprescu? Apropo, nici măcar cârnatul n-a rezistat.
ma rog, daca tragi de par chestii din astea, risti sa devii penibil. Pe de alta parte de multe ori m-am mirat cum prin vest lumea face bani din orice bolovan, ciot de copac, ruina mai mult sau mai putin semnificativa …
Legenda e penibilă, dar cine o să se prindă? Nici măcar reporterii ProTv (care ironizează iniţiativa) n-au sesizat contradicţiile istorice.
Asta zicem şi noi. Bravo primarilor că s-au gândit să scoată bani din povestea cu “salcâmul Delavrancea” după modelul occidental.