«

»

Copilul, între target şi statement

1 Martie 2012

mama ocupată corporaţie copilCând ajung în jurul vârstei de 30 de ani, mai toate corporatistele îşi trec pe lista de „task-uri” procrearea. Cele mai pragmatice îşi doresc un copil pentru ca, peste ani, acesta să le ajute să-şi „managerieze” bătrâneţile şi să le „furnizeze” un pahar cu apă în ceasul cel din urmă (sunt oameni care nu concep să-i prindă întâlnirea cu Sfântul Pentru având gura uscată). Cele pasionate de istorie plănuiesc să „producă” minim un urmaş de sex masculin, el urmând să poarte mai departe numele familiei. Chestie esenţială, mai ales dacă familiei îi zice Ionescu, Popescu sau Georgescu! Cele mai „trendy vor să rămână gravide pentru că aşa se poartă în rândul vedetelor preferate. Puţin numeroase şi deloc gălăgioase sunt corporatistele dispuse să-şi pună pe locul doi cariera pentru că într-adevăr le gâdilă instinctul matern şi atât.

Unele femei de succes, viitoare mămici de succes, au impresia că miracolul naşterii constă în faptul că, odată cu burta, ţi se umflă şi intelectul. Astfel, încă din primele luni de sarcină, ele încep să arunce cu sfaturi în stânga şi în dreapta. Ştiu care este cea mai bună metodă pentru ca o gravidă să rămână „fit” şi să arate „cool” chiar şi cu vreo douăzeci de kilograme în plus, sunt informate asupra faptului că anul acesta se poartă pătuţurile „pe roşu carmin” şi oliţele pentru bebeluşi „pe alb sidefat”, sunt experte în „diete bio şi hăinuţe eco”.

Tom şi Jerry, la masa negocierilor, în team building

După naştere şi lăuzie, mămicile de succes constată că forumurile şi site-urile de profil nu le mai sunt suficiente pentru a-şi împărtăşi preaplinul de cunoştinţe, iar schimbatul scutecelor şi sterilizatul biberoanelor nu mai constituie un „challenge” suficient. Aşadar încep să se adune în organizaţii, asociaţii, comitete şi comisii prin care să arate lumii întregi că ele ştiu ce-i mai bine pentru toţi copiii din lume.

mămică succes profesional şi fetiţa eiCu spiritul „tonifiat” de noile responsabilităţi, se apucă să militeze pro alăptare sau contra desenelor animateviolente” cu Tom şi Jerry, în care personajele se fugăresc, în loc să stea la masa negocierii, planificând un „team-building” care să le apropie. Consideră că e „job-ul” lor să se asigure că vor fi arse pe rug toate jucăriile periculoase, reclamele dubioase şi prezentatoarele cu fustă scurtă. „Nu se poate ca un copil să vadă la televizor/pe Internet/la chioşcurile cu ziare aşa ceva”, se revoltă mămicile de carieră încercând zadarnic să transforme mass-media autohtonă într-un „mediu child-safe”.

Dar ce caută un copil singur în faţa televizorului, Internetului sau ziarelor? Unde e părintele care să-i cenzureze programele la care se uită şi să-i explice imaginile pe care el singur nu le poate înţelege? Simplu: la televizor, pe Internet şi prin ziare, luptându-se pentru binele lui şi al tuturor copiilor.

Ăla mic ar vrea o prăjitură de casă în locul fursecurilor fără coloranţi şi conservanţi de la hipermarket sau o poveste cu zmei citită la lumina veiozei, în locul show-urilor educative de la MiniMax.

Numai că el e mic, nu pricepe că „mami a lui” are „un statement” de făcut şi „un target” de atins, conform volumul 4 din manualul inspiraţional „Being a perfect mother in 10 easy steps”.

1
Vote -1 Vote +1coolnewz/Ratatouille
1 Martie 2012 @ 15:56

guess what?! nici macar prajitura de casa nu mai vor. le maninca tati ca sa faca diabet!

2
+3 Vote -1 Vote +1Ioana
2 Martie 2012 @ 11:03

Buey, da…chestia asta cu copiii a scapat “un pic” de sub control.

Cel putin femeile parca s-au tampit. Incep sa-si ia caini cand ajung pe la 28-29 de ani, ca sa se responsabilizeze, ca sa aiba grija de ei, sa-i creasca si sa vada ce presupune lucrul asta (am in familie un exemplu concret).
Daca nu trec testul cu potaia e clar! “Nu sunt inca pregatita sa fiu mama :(

Si urmeaza o serie de drame – despartiti, depresii ca a imbatranit si nu s-a gasit masculul potrivit pentru a procrea, e neimplinita, viata ei nu mai are niciun sens fara un copil.

O fi si treaba asta cu simtul matern care se activeaza la o anumita varsta la femei, dar la unele cred ca e mai mult o chestie de plictiseala si de…”ce sa mai fac maine?”

3
Vote -1 Vote +1Acru
2 Martie 2012 @ 14:35

Proba cu câinele e validă doar dacă durează vreo 10 ani, încât animalul şi părintele să parcurgă toate etapele. La 29 de ani e cam târziu să începi testul.

4
Vote -1 Vote +1Ioana
2 Martie 2012 @ 16:19

O fi si asta adevarat. La mine in familie s-a petrecut la vreo 28 de ani ai femelei pe care o trasnise gandul sa faca un copil. Acum nu stiu cat de valid se va dovedi a fi.

5
+4 Vote -1 Vote +1Acru
2 Martie 2012 @ 19:06

Problema e că evaluarea ar trebui s-o facă, de fapt, chiar câinele. Doar el ştie cum îi e viaţa. :idea:

6
Vote -1 Vote +1Raphaelly
16 Februarie 2013 @ 20:20

Militarea pro-alaptare este un lucru binevenit in Romania, unde mamele isi dau copiii pe lapte praf nu neaparat pt ca aa doresc, ci pt ca sunt demoralizate inca din maternitate (majoritatea maternitatilor de stat), ca nu au lapte daca nu au ejectie (ceea ce este fals), sau ca moare copilul de foame cand de fapt stomacelul lui este cat un bob de strugure in primele zile, si se satura cu cateva picaturi de colostru, premergatorul laptelui.

Mie mi s-a intamplat sa imi spuna pediatrul ca “laptele nu tine de sete” (m-o fi vazut blonda la par), si la fiecare vizita ma intreaba daca “mai am”? Ce? lapte evident. ca doar au target de lapte praf!

“Mamicitia” nu ar trebui luata in ras, pana una alta. Este o munca solicitanta, dar care te transforma ca om de la temelie, iti schimba modul de a gandi, prioritatile. Si da, este cea mai frumoasa “slujba” din lume! Si cateodata mamicile isi mai fac timp cu greu si de alte treburi si probleme care, considera ele ca ii poate afecta in vreun fel viitorul copilului. stii despre ce vb, si multumesc pt sprijin inca o data. ;)

Tu ce părere ai?