«

»

Cetăţene contribuabil, eşti un papagal!

25 Noiembrie 2012

Neculai Onţanu Gabriel Oprea UNPR

La cazane

Direcţia Venituri Buget Local (DVBL) a sectorului 2 din Bucureşti. Adică birocraţii înghesuiţi la parterul unui bloc vizavi de Gara Obor, puşi să strângă taxe şi impozite pentru pomenile primarului care provoacă orgasme babetelor cu mănuşi de plastic, Neculai Onţanu, amicul politic al celebrului traseist Gabriel Oprea (foto). De o parte a ghişeelor nerăbdare, mirare şi nervozitate. Sunt contribuabilii sau nefericiţii lor reprezentanţi. De cealaltă parte, un sictir suveran, camuflat în condescendenţă. Sunt funcţionarii publici ai DVBL sector 2, bugetari renumiţi pentru amabilitatea şi competenţa lor, probată empiric.

Frumoasa relaţie dintre funcţionar şi cetăţean

Ghişeul “Încasări prin POS, compensări şi restituiri”. Un individ înalt şi spilcuit stă de vreo cinci minute aplecat spre interiorul ghişeului, cu capul vârât în fanta destinată publicului. “Tot nu înţeleg de ce …” oftează deznădăjduit. “V-am explicat de trei ori până acuma, a patra oară să ştiţi că nu vă mai explic!” se răsteşte o voce piţigăiată la el. Omul ezită, respiră adânc şi îşi trece mâna prin păr într-un gest exasperat. Înainte de face o criză de nervi, domnul îşi strânge nervos foile, se uită la ceas, mai pufăie odată, apoi pleacă. În drum spre ieşire scapă o înjurătură printre dinţi. “Mă-tii de proastă” e tot ce răzbate.

Scena 1: încă o copie

Contribuabil Cetăţenescu păşeşte spre ferestruică. Înăuntru, o chestie şatenă, tunsă scurt, abia trecută de 30 de ani:

- Saru’ mâna, m-a trimis doamna inspector de la ghişeul 12 pentru o compensare, turuie cu un zâmbet fals.
- Copie după buletin aveţi?
- Păi am avut, dar am lăsat-o la ghişeul 12, când am depus actele.
- Mai faceţi una. N-am cum să vă primesc cererea.

Scena 2: dovediţi prin chitanţe ceea ce noi ştim deja

Peste un sfert de oră, aceleaşi personaje:

- M-am întors. Poftiţi copia după cartea de identitate.
- Aşa. Şi ce doriţi?
- Păi, o compensare. Impozitul a fost achitat de bunica mea, Contribuabila Cetăţenescu e numele ei. Acum trei ani, bunica a murit, eu am moştenit-o şi am devenit eu proprietar. La ghişeul 12 mi-au spus că banii plătiţi de bunica trebuie musai trecuţi pe numele meu, Cetăţenescu Contribuabil. Am aici ultima decizie de impunere şi chitanţa cu care am achitat impozitul pe anul 2012.
- Sunteţi Cetăţenescu Contribuabil?
- În persoană.
- Buletinul!
- Păi v-am dat copia, tocmai aţi introdus CNP-ul în calculator.

Doamna îl scrutează încruntată. Contribuabilul se scotoceşte în borsetă şi scoate actul.

- Aşa. Aveţi de recuperat 333 de lei. Câte 111 lei pentru fiecare an, zice funcţionara publică privind ecranul calculatorului.  Atât s-a plătit.
- Da.
- Daţi-mi chitanţele din 2010 şi 2011!
- Păi v-am dat ultima chitanţă, scrie pe ea că datoria e zero, bâiguie Cetăţenescu.
- Nu contează ce scrie! Mie îmi trebuie chitanţele cu care aţi achitat în fiecare an pentru care solicitaţi compensarea. Toate trei. Aveţi doar una.
- Păi dumneavoastră ştiţi exact cât am plătit, tocmai mi-aţi citit din calculator cât am de luat, câte 111 lei pentru fiecare an, nu? Dacă ştiţi exact, de ce îmi mai cereţi dovada a ceva ce cunoaşteţi mai bine decât mine? încearcă bietul contribuabil o abordare logică.
- Eu nu sunt aici ca să vă explic Codul Fiscal! se răsteşte exasperată funcţionara. Asta-i legea, n-aveţi toate trei chitanţele, nu pot să vă fac compensarea. Reveniţi dumneavoastră când le-oţi avea. Altceva mai doriţi?

Scena 3: altă zi, alt drum, altă coadă. Pregătit cu chitanţele cerute

sediu taxe locale Gara Obor sector 2Cetăţenescu se retrage învins, încercând să-şi explice unde naiba a greşit şi de ce i se cere să dovedească plata unor sume care apar ca achitate în evidenţa electronică a Consiliului Local sector 2, Direcţia Impozite Locale. Îşi răscoleşte casa în căutarea vechilor documente de plată. Peste câteva zile, revine blindat în Bulevardul Gării Obor numărul 10 şi se aşază, din nou, la coadă. E înarmat cu chitanţele din 2010, 2011 şi 2012 în original şi copie, plus vreo trei “xerox-uri” după buletin. O caută din priviri pe angajata de la “Compensări şi Restituiri”, mândru de grosimea dosarului cu acte. Când colo, ia-o de unde nu-i! În spatele ghişeului respectiv aşteaptă un funcţionar trecut bine de prima tinereţe, lent, calm şi meticulos. Contribuabil atacă frontal:

- Bună ziua, am de făcut o compensare pentru … (urmează toată povestea cu bunica şi impozitul). Am aici chitanţele pentru 2010, 2011, 2012 şi…
- Nu-mi trebuie, i-o taie scurt funcţionarul.
- Poftim?! Staţi că nu-nţeleg.
- Nu-mi trebuie decât ultima dovadă de plată, chitanţa pe 2012. Ce-a fost în urmă, văd pe calculator.

Scena finală: papagalule, chitanţele erau inutile!

Cetăţenescu se simte un personaj din Kafka. Se întreabă dacă nu cumva a luat-o razna. Înainte de a-şi programa o consultaţie la psihiatru relatează întocmai situaţia din urmă cu câteva zile:

- Păi nu m-aţi trimis dumneavoastră acasă, după chitanţe? Nu mi-aţi zis că e imposibilă compensarea dacă nu aduc FIECARE chitanţă în parte? N-aţi spus că trebuie toate trei, că aşa e procedura?
- Cine, eu?! Cum să vă spun eu aşa ceva? întreabă indignat amploaiatul primăriei ridicând ochii din foi.
- Nu dumneavoastră în persoană, ci colega care stătea pe acelaşi scaun, la acelaşi birou, ghişeul “Încasări prin POS, compensări şi restituiri”! Ăsta-i motivul pentru care am venit iarăşi aici, data trecută îmi lipseau doar hârtiile care ziceţi că nu sunt necesare, explodează Contribuabil Cetăţenescu.
- Să ştiţi că eu răspund doar pentru prostiile mele! concluzionează triumfal salariatul de la Taxe înapoind cele două chitanţe.

gabi oprea UNPR onţanu neculai primar

Onţanu strânge taxe

Documentele esenţiale din urmă cu câteva zile deveniseră inutile. Între timp, se schimbase doar birocratul de serviciu. Însăşi revenirea contribuabilului la sediul DVBL era, de fapt, nenecesară. Dosarul lui Cetăţenescu fusese îmbogăţit doar cu ceea ce nu-i trebuia de fapt.

Eu răspund doar pentru prostiile mele“. Dezarmantă şi definitorie, replica funcţionarului public de la Direcţia Venituri Buget Local a sectorului 2 e rezumatul relaţiei instituţiilor româneşti cu cetăţeanul. Birocratul e responsabil cel mult de erorile proprii, atunci când are chef să şi le recunoască. Cetăţeanul plăteşte salariul birocratului, alimentează cheltuielile fantasmagorice şi răspunde pentru greşelile tuturor rotiţelor din sistem, pentru scăpările individuale, ale rudelor, ale angajatorului, ale funcţionarilor publici, ale legislaţiei, ale normelor metodologice, ale arhivarului, pentru defecţiunile calculatorului sau procedurile vagi. Ar plăti şi pentru vremea nefavorabilă, dacă vreun birocrat ar visa că trebuie să i-o ceară.

Clarificare: acest articol e bazat pe un şir de întâmplări reale. Singurul aspect modificat e numele victimei aventurii birocratice. Contribuabil Cetăţenescu e un amic de-al nostru care are ghinionul de a fi obligat să-i finanţeze pe Neculai Onţanu şi Gabriel Oprea de la UNPR. Orice asemănare cu personaje şi situaţii concrete din viaţa fiecăruia dintre dumneavoastră e cât se poate de evidentă şi tristă.

1
-4 Vote -1 Vote +1POSTAC UNPR zis Ionut
26 Noiembrie 2012 @ 14:33

Traseistul asta de Oprea a mentinut Ministerul pe plus in perioada crizei! Armata poate spune ca in aceasta perioada au fost in siguranta, salariile si pensiile nu numai ca nu au scazu ci AU CRESCUT…..sunt de acord cu Marz !

2
-7 Vote -1 Vote +1POSTAC UNPR zis adrian
26 Noiembrie 2012 @ 15:29

E intradevar o experienta tare neplacuta, dar nu cred ca trebui sa generalizam. Cel putin in sectorul 2 eu cred ca banii au fost folositi in scopurile pentru care au fost luati

3
-11 Vote -1 Vote +1POSTAC UNPR zis Soleil
26 Noiembrie 2012 @ 16:03

E intradevar o experienta tare neplacuta, dar nu cred ca trebui sa generalizam. Mie mi se pare ca relatia dintre cetean si administratie s-a imbunatatit foarte mult in sectorul 2 in ultimii doi ani. Or mai fi si functionari din astia, dar macar s-au eliminat cozile interminabile de la ghisee prin biroul unic ultra modern de la Primărie

4
+6 Vote -1 Vote +1Iuliana
4 Februarie 2013 @ 14:56

E foarte bine scris articolul! Eu am avut parte de experiente mai urate la taxe si impozte sector 2…

5
Vote -1 Vote +1Acru
4 Februarie 2013 @ 21:07

@Iuliana, mulţumim pentru apreciere. Experienţe şi mai urâte? Ne-ai făcut curioşi! Poate ne povesteşti despre ce-a fost vorba, dacă ai timp.

6
-3 Vote -1 Vote +1Adrian
4 Martie 2015 @ 16:40

Nici Caragiale n-a avut talentul tău scriitoricesc, atâta doar că maestrul le zicea de-adevăratelea. Ce scrii tu acolo sunt umflate. Îmi asum responsabilitatea acestor vorbe pt că personajul “trecut bine de prima tinerețe” de care pomenești sunt chiar eu. Ești un mare mincinos pt că mi-ai pus în gură vorbe nerostite de mine. Te bagi singur în seamă, fraiere! Sau papagalule, că văd că-ți place sintagma.

7
+2 Vote -1 Vote +1Acru
5 Martie 2015 @ 8:42

@Adrian(6), sunteţi mai tare decât Goethe, Veniamin şi Napoleon la un loc! Pt. că dvs. vă amintiţi perfect ce nu aţi spus în urmă cu aproape doi ani şi jumătate! :lol: Cum faceţi să vă păstraţi o asemenea memorie uluitoare?! Articolul e din 25 noiembrie 2012, comentariul e scris pe 4 martie 2015, de pe calculatorul de serviciu. :!:

Lăsând deoparte că există trei martori ai dialogului respectiv, plus un telefon uitat pe înregistrare, nu credeţi că dacă ne apucam să înventăm ceva, născoceam o replică mai dură? Ceva mai savuros, mai de impact, mai virulent? Logic, aşa…

“Te bagi singur în seamă, fraiere! “

Genul ăsta de abordare face parte din strategia de comunicare etică bazată pe respect, amabilitate şi decenţă pusă la cale de colonelul Cristian Atanasie Duţu, directorul DVBL sector 2? Sau e doar o demonstraţie de atitudine tipică a funcţionarului public plătit din banii cetăţeanului?

Tu ce părere ai?