Dacă-i vorbeşti românului mediu despre investiţii fără să-l minţi cu neruşinare să-i promiţi explicit multiplicarea sumei într-un timp foarte scurt, te trimite la plimbare. Zice că decât să aştepte doi ani pentru un profit incert de 30%, mai bine îşi ia un SUV la mâna a şasea, pentru ca apoi să deplângă isteric scumpirea carburanţilor. Ba mai face şi un credit pentru achiziţia unui bun care îşi pierde din valoare câteva zeci de procente în fiecare an.
Scurt istoric: atracţia variantei necâştigătoare
Hocus-pocus Forexatus
În anii ’90, proprietăţile imobiliare erau un chilipir. Milioane de români au preferat să-şi piardă banii la Caritas, faimosul joc piramidal al escrocului Ioan Stoica. Apoi, a venit FNI-ul lui Vîntu, iar ai noştri s-au înghesuit să cumpere unităţi de fond, seduşi de ideea că pot “dormi liniştiţi în timp ce alţii lucrează pentru ei”. Concomitent, aceiaşi oameni îşi vindeau pe-o bere certificatele de acţionar provenite din “cupoanele de privatizare”, unele dintre ele părţi din întreprinderi extrem de profitabile (SNP Petrom, FPP-SIF-uri, Antibiotice Iaşi etc.).
La începutul anilor 2000 toată lumea construia frenetic şi aproape nimeni nu cultiva nimic. Sute de milioane de euro intrau în pârloage, cu speranţa că acolo (sau măcar prin vecini) vor răsări paradisuri locative. Agricultura era pentru ţărani arhaici. Precum Adrian Porumboiu, spre exemplu.
Acum, zeci de mii de conaţionali se înghesuie să ia ţeapă pe Forex, pariind pe creşterea ori scăderea preţului la rapiţă în Etiopia, ori pe raportul dintre monede a căror denumire nici nu ştiu s-o pronunţe. Concomitent, doar vreo două mii de compatrioţi investesc în companii locale, prin Bursa de Valori Bucureşti (BVB).
Apetenţa majorităţii românilor pentru variantele falimentare e explicată de combinaţia letală dintre lipsa culturii financiare, nerăbdare şi lăcomie. E mai tentant şi mai comod să aştepţi soluţia magică din care vei face 40.000 de euro pariind doar 100 (vezi foto) decât să citeşti ghidul investitorului şi să-ţi baţi capul cu plusvaloarea, capitalul, majorările de capital sau politica de dividend.
Adevărul doare
Octavian Bădescu e un tânăr antreprenor cu afaceri în domeniul online, al curieratului şi al cercetării de piaţă. Intervievat de Ziarul Financiar, Bădescu face o greşeală impardonabilă. Spune, brutal, adevărul:
“La noi vezi câte o cocioabă dărăpănată din chirpici, dar la poartă au BMW. Asta spune foarte multe despre natura poporului. Românul preferă să dea avans de 20.000 de euro la un Mercedes Benz ML în loc să bage banii aceia pe bursă şi să-şi ia un Ford la mâna a doua. Românii nu sunt înclinaţi către economisire şi a gândi pe termen lung. Investiţiile la bursă nu le vede nimeni, ML-ul îl vede.” – (sursa)
Sinceritarea investitorului nu scapă nepedepsită. Deşi e de presupus că publicul ZF e format din indivizi cu o cultură financiară peste medie, Bădescu stârneşte mânia acuzatoare a celor care şi-au recunoscut sistemul de valori în afirmaţia citată. Priviţi reacţiile la articolul cu pricina:
Captură ecran comentarii tip "ba pe-a mă-tii"
Pe scurt, preopinentul e un bou, iar bursa e pentru fraieri. Asta e reacţia populară la enunţarea unui adevăr banal, care poate fi probat prin observaţie directă şi întărit prin cifre oficiale.
Carenţele în educaţia financiară devin un handicap insurmontabil abia când sunt însoţite de auto-suficienţă agresivă. Mai direct spus, “prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul”.
Bun, si io m-as gandi de 5 ori inainte sa intru o data pe Bursa, pur si simplu pentru ca noroc nu am si nu cred ca stau atat de bine cu timpul sau cu creierii, incat sa invat decent cum se misca (imi place mie sa stiu bine chestiile in care ma bag).
Deci, chiar daca nici pentru mine Bursa nu este o solutie, ce spune omul asta nu e rau deloc. Nu avem cultura banului, nu avem cultura muncii si a unui business crescut usor si sigur. Exista ori ideea ca orice om de afaceri este escroc, or lipsa totala de orice ‘bun simt’ financiar, de exista cazurile de detinatori de cocioabe, dar care au masini de lux. Sau oameni care dau 3 salarii pe un smartphone de care nu au nevoie, oameni care iau credit pentru a sarbatori Craciunul ‘asa cum se cuvine’ etc.
Avem multe carente din pacate si prea putini care sunt dispusi sa-si schimbe ideile si sa invete.
pe de o parte, de unde ai fi vrut in 1990 cultură financiară?
pe de altă parte, fondurile de investiții erau (și sunt) instrumente viabile de investiții. FNI ar fi trebuit să fie un pas înainte față de Caritas. Statul a fost părtaș la această escrocherie pentru că era sigla CEC-ului acolo care era purtătoare de multă încredere. Da, e drept că sunt printre cei care au luat țeapă cu FNI-ul, dar sper că sunt obiectiv pentru că de exemplu la Caritas nu am pus botul pentru că dacă nu cultură financiară, măcar atîta minte aveam încît să nu am încredere într-un joc piramidal …
Din păcate progresele in 20 de ani nu au fost, la nivel de popor, pe măsura celor așteptate.
@dojo(1), cel mai sănătos şi logic principiu când vine vorba despre investiţii a fost enunţat Peter Lynch: “Invest in what you know”. Prin extensie, putem spune “nu investi în ce nu înţelegi“.
Dacă trăieşti în România şi eşti conectat la realităţile economice, face sens să cumperi o parte din SNP Petrom pentru câţiva ani, de exemplu, în loc să te lamentezi că iar s-a scumpit benzina. E însă de domeniul fantasticului să crezi că vei putea anticipa (la centimă şi secundă) evoluţia raportul dintre yuan şi yen.
@Ratatouille(2), da, fondurile de investiţii ca instrument sunt ok. Întrebarea noastră e de ce ai vinde acţiunile tale la o întreprindere profitabilă, cumpărând, în schimb, titluri la fond?
În ’90 nu voiam cultură financiară. În 2012, în schimb, aşa ceva n-ar trebui să mai existe. Şi oamenii citesc ZF …
ok, acum nu stiu cine a facut exact schimbul asta (actiuni vs fond). Despre actiuni insa pot spune ca la vremea respectiva nu era clar care anume intreprindere este profitabila si care nu …
Niciodată nu e clar pentru toată lumea. Tocmai de aceea avem nevoie de cultură financiară.
Vîntu a făcut avere cumpărând cupoane de privatizare. Cineva i le-a vândut ieftin.
Apoi, Vîntu a vândut la rându-i unităţi de fond la FMI. Cineva i le-a cumpărat scump.
Citate din strălucitoarea gândire a unui bou:
“ce mare rahat construieşti tu acolo, case dă lemn, băăă? ăia care au cultură financiară construiesc viitorul” (fiind în timpul bulei imobiliare, constructorul nu era tocmai un tip prost, i-ar fi răspuns cineva raţional).
“hăhă, io colecţionez bani, pă Forex, bagi 100 EUR şi dacă eşti abil şi îţi merge treaba scoţi 300″ (poate că ar fi trebuit să înmulţească sumele cu 1000 ca să fie relevant, şi nici asta nu garanta succesul).
Ghici câţi îl aplaudau (parcă şi altul la fel de dăştept şi-a luat aplauze zilnice timp de 25 de ani, dar tot la Ghencea a ajuns).
~Nautilus
@Ratatouille(3), că veni vorba despre jocuri piramidale, la cea mai mare schemă Ponzi din România participi?
Şi acum apar “sigle respectabile”. Ba mai mult, cotizaţia e obligatorie! Şi totuşi, piramida se va prăbuşi.
Salutare,
daca aveti timp sa va salvati banii, documentati-va despre o noua tzeapa imobiliara, care “ataca” clasa medie a populatiei: mansardele.
Adi