«

»

Când creierul iese la pensie

2 Noiembrie 2012

pensionare creier odihnăMulţi oameni au impresia că există o vârstă de la care creierul are tot dreptul să iasă la pensie. Asta dacă a apucat vreodată să intre pe piaţa muncii. În unele cazuri, intelectul pur şi simplu se blochează la provocarea titanică a bastonaşelor din clasa întâi, se declară inapt şi depune cerere pentru ajutor de handicap. Transportatorul ilegal de materie cenuşie nici nu va observa vreodată, prins fiind între gălăgia cotidiană şi descifrarea misterelor birocratice ale listei de întreţinere.

Dacă totuşi creierul prinde câţiva ani buni de viaţă activă, e foarte probabil ca, într-o bună zi, deţinătorul să-l scoată pur şi simplu din uz. De obicei asta se întâmplă când omul ajunge să se considere “bătrân”. Evenimentul poate avea loc la împlinirea unei vârste rotunde, în momentul ieşirii oficiale la pensie sau la prima interpelare cu apelativul “tataie” ori “mamaie“, după caz. De atunci încolo, cetăţeanul va găsi de cuviinţă să-şi anine neuronii în cui, mulţumindu-se cu incertele informaţii acumulate deja. Va ocoli cu grijă orice fel de cărţi cu care nu se poate încinge o şeptică, va asculta exclusiv muzica “din tinereţe” şi va scuipa în sân ori de câte ori va da ochii cu vreo nouă tehnologie.

Semeţia neştiinţei

creier la pensie

Habar n-am

Adăpostită confortabil sub scuza senectuţii, o minte ieşită la pensie capătă o adevărată nobleţe a neştiinţei. Replica tâmpă “nu ştiu io d-astea” ajunge să fie chiar de bonton, atâta vreme cât iese printre buzele zbârcite ale unei persoane “trecute prin viaţă“. Ea retează de la rădăcină orice tentativă de detaliere a subiectelor rezervate tineretului cum ar fi calculatoarele, telefoanele mobile, cardurile bancare sau chiar leii noi. Desigur, RON-ii nu mai sunt noi cam de multişor, însă unii bătrâni au apucat să-şi scoată creierul pe tuşă înaintea denominării, aşa că acum îşi vâră portofelele sub nasul vânzătoarelor, invitându-le să îşi ia singure sumele necesare pentru achitarea cumpărăturilor.

O lume de hoţi potenţiali

ţepuită păgubită actePartea proastă e că, pe măsură ce intelectul se anchilozează, suspiciunile cresc. Rătăciţi în avalanşa de noutăţi pe care nu pot şi nu vor să le acumuleze, proprietarii neuronilor pensionari trăiesc cu spaima permanentă (şi nu tocmai neîntemeiată) că vor fi traşi pe sfoară, furaţi, escrocaţi, ţepuiţi. Cum punerea la curent cu mărunţişurile vieţii moderne iese din discuţie, moşnegii în minte şi în suflet n-au altă soluţie decât să-şi ascută simţurile încă valide şi să îi pândească din umbră pe toţi ceilalţi. Şi astfel, pe zi ce trece, universul lor se îngustează tot mai mult. Până când, în cele din urmă, se reduce la dimensiunile unui vizor de uşă.

Tu ce părere ai?