«

»

Criza e de vină mereu

22 Martie 2012

afacerist balul vienez

La bal

Câţi patroni din România ştiu cu adevărat cine le bagă banii în buzunar? Oare câţi îşi dau seama că afacerea lor va muri fără muncitorul de la şaibă, fără vânzătoarea de la tejghea, fără cameramanul anonim, fără traducătorul discret?

Cu ochii după modelul corporatist american şi cu nasul în cărţile „de business” cumpărate la ofertă împreună cu Gazeta Sporturilor, afaceristul român s-a apucat să-şi întemeieze o companie cum a văzut el prin filme. S-a mutat într-un sediu din sticlă şi oţel, cu birouri de mahon şi holuri de marmură. Şi-a tras costume Armani, serviete Vuitton şi pixuri Parker cu peniţă aurită. Şi-a angajat amanta pe post de secretară, fiul i-a devenit junior vice-president, iar mătuşa branch manager. A investit în branding, marketing şi social media. E nelipsit la balurile luxoase, preferându-le pe cele cu scop caritabil.

Da’ noi de fapt ce producem aici?

Abia după ce s-a asigurat că în materie de look nu mai există nici o diferenţă între el şi „bisnismenii” de pe HBO, antreprenorul nostru a început să caute serios răspunsul la întrebarea „da’ noi, de fapt, ce producem aici?”. Însă nu-şi bate prea mult capul cu acest aspect, fiind ocupat să-şi aleagă noul Audi „de serviciu”. Altfel ar descoperi că un bucătar prost poate falimenta cel mai trendy restaurant, o vânzătoare ursuză poate alunga clienţii celui mai fancy magazin, iar un ziarist incompetent va compromite cea mai serioasă publicaţie.

Din păcate, până să ajungă patronul să se ocupe şi de „talpa afacerii”, bugetul alocat investiţiilor e pe sfârşite, iar profiturile targetate, ca să vezi, nici măcar n-au început. Nu-i mai rămâne decât să-şi onoreze lucrătorii „nesemnificativi” cu salariul minim pe economie, şi acela plătit cu două luni întârziere. Implicarea joacă un rol esenţial, aşa că patronul nostru se va apuca să-şi motiveze subordonaţii: îi va ameninţa că mai sunt alţi o sută ca ei care aşteaptă la uşă cu CV-urile în braţe.

Evident că atunci când unul dă la strung şi cinci vin să-i numere piesele făcute, afacerea are ori o mică lipsă în tehnica de management, ori o mare lipsă de bun simţ, amândouă transpunându-se finalmente într-o uriaşă lipsă de încasări.

Când antreprenorul ambiţios se va trezi că nu mai are bani nici măcar pentru cerneala din stiloul lui de fiţe, va căuta rapid un vinovat pentru eşecul afacerii. Şi astfel se va mai naşte încă un discurs despre cum reaua de criză economică a falimentat o afacere genială, condusă exemplar.

1
Vote -1 Vote +1ionut
22 Martie 2012 @ 20:58

stiloul Mont Blanc produce valoare adaugata zero. la fel de bine poti sa scrii cu un pix de 1 leu. insa, daca nu afisezi MB-ul risti sa nu fii credibil. si sa nu atragi clienti. caz in care Mont Blancul are un sens. dar e de-a dreptul stupid :) )

2
Vote -1 Vote +1Acru
22 Martie 2012 @ 21:09

Degeaba atragi clienţi dacă produsul tău e din ce în ce mai prost. Şi va fi tot mai prost dacă ultimii pe lista priorităţilor sunt exact cei care îl produc.
Nu facem apologia “oamenilor muncii”, e vorba doar de eficienţă economică.

3
+1 Vote -1 Vote +1ionut
22 Martie 2012 @ 21:18

“ne-a lovit criza” a fost si inca este cea mai stupida (sau buna, depinde cum privesti) scuza pentru prostie. imi place postarea asta.

Tu ce părere ai?